Libertatea nu a fost niciodată aceeași pentru toți. Din cele mai vechi timpuri, aceasta este relativă. Pentru un rege, libertatea însemna să poată lua orice decizie cu privire la modul în care să își conducă poporul, pentru cei asupriți de sclavie, libertatea însemna chiar și să se bucure de soare, pentru un scriitor, libertatea era înțeleasă prin posibilitatea de a scrie ceea ce simte, ci nu ceea ce i se cere, pentru un cântăreț, libertatea era de a fredona ritmurile inimii sale, ci nu cele dorite de dansatori.
Libertatea este atât de diferită și are dimensiuni atât de mari încât nimeni nu o poate concretiza universal, căci fiecare dintre noi o percepe diferit. Totuși, ca să știi ceea ce-ți dorești trebuie să te cunoști pe tine, iar asta ia timp, presupune efort și dorință, presupune acceptare și înțelegere, însă majoritatea dintre noi alegem întotdeauna să cosmetizăm aceste lucruri și să ne oferim libertatea la care sufletul altora râvnește de fapt.
Mi s-a întâmplat de multe ori să aud oameni ce povestesc despre vacanțe în care au fost pentru că au fost și alții, fapt pentru care trebuiau și ei să bifeze acea locație pe lista lor de călătorii, oameni ce încearcă activități fără să-și dorească, ci doar pentru a nu fi codași în rândul turmelor ce fac aceleași lucruri.
Pentru mine, lucrurile nu pot funcționa așa. Eu îmi aleg libertatea în funcție de propriile trăiri, în funcție de ceea ce mintea și corpul meu cer în diferite perioade ale vieții mele și în funcție de modul în care resursele mele de energie pot fi reînnoite. Libertatea înseamnă să-mi bucur sufletul, ci nu doar să mimez un zâmbet, să mă plimb ore-n șir prin munți și să uit de toți ceilalți, să vorbesc cu mine și să-mi spun dacă sunt bine sau nu, să mă încurajez oglindindu-mă în apa limpede și rece a unui pârâu și să văd cât am evoluat. Libertatea în viziunea mea este atunci când privesc marea și ma afund în infinitul zării ei, când ma plimb prin ploaie și mă bucur de fiecare picătură de apă ce-mi atinge pielea, când citesc o carte fără a fi pe grabă și fără a-mi face griji că nu voi apuca să o termin și, mai presus de toate, libertatea înseamnă să îmi ofer șansa de a mă iubi fără a-mi păsa dacă ceilalți o fac sau nu.
Ești liber cu adevărat atunci când timpul petrecut cu tine nu se scurge străpungându-ți fiecare gând, când poți să simți vântul fără a merge grăbit prin oraș pentru a nu întârzia, ești liber cu adevărat când tu decizi să îți oferi câteva momente de libertate lipsindu-te de barierele la care aștepți zilnic pentru a deveni tot ceea ce propui să fii atunci când uiți de fapt de tine!
Libertatea ta cum e?