Etichetat
De multe ori mi-am regăsit picioarele afară dintr-un cearșaf și de fiecare dată am simțit lucruri diferite. Uneori era cearșaful […]
N-a fost niciodată o zi în care să doară mai puțin. Singurătatea depinde atât de mult de consistența pe care
Din depresie nu te salvează nimeniTe-agăți de câte un picior de lemn și-atâtLa cap de pat mai vine-un cioclu și
A fost un timp în care vrând să mă cucerești mă văitai pe mine Te întrebai cum cel care mă
Și mi-e tare dor de tine Toate străzile mi-s casă Dorul ăsta de mă ține Mă face să vreau acasă
Așa iubesc ploaia și nici n-am apucat să îți arăt Și ca un semn din cer, paharul tău s-a spart!
Cândva, așa cum ți-am promis, vei fi în cartea meaBucata aia care m-a durut și care tot va sângeraChiar și
La ce mai poți să te aștepți de la 70 în sus? Mi-ai spus-o de atâtea ori că nici nu
Îmi e așa de dor de locul meuDe străzile unde răsună rugăciunea,De locul unde liniștea se bate cu furtunaȘi unde
Am plecat de lângă ea ca să te văd pe tine Sperasem mult să fi meritat Frica numai eu știu
360, bunico! Atâtea sunt de când eu scriu Și multe le-am pierdut, Le-am rătăcit, mămico! Ție nici măcar nu mai
Când am învățat o parte din culori Am reținut albastrul doar din privirea ta, Iar azi din ei a mai
Tot ce sunt azi este din vina taȘi datorită ție dacă știi deosebi…Cele două definiții din cuvintele o mieCe te
Să nu uiți că am un altar cu tineCu noi, de când te iubeam multDe când speram împreună la o
Te-am pierdut oricum de la-nceput,Iar dacă mă gândesc mai bineNu pot să spun că te-am avut. Plecarea mea mă doare
Și nici nu știi ce tare doareCă s-au întors și eu n-am vrutȘi m-am ferit de-această desfătarePrin care ani de
Nu vreau oricum să vă mai văd vreodată,Iar de-am avut vreo datorie, mi-am plătit-oNu doar că n-am cerut, știam de
Sub piatra de mormânt timidăA unui trup sfrijit de vremeStă o copilă spre odihnăÎn huma ei făr’ de probleme. Și
Te uiți la mine lung și tristȘi mă întrebi despre ce-i viațaDe parcă-aș ști eu, muribund,Să îți explic ce e
Să-i spui, te rog, ceva Domnului Comandant!Că de vei lăcrima la bord nu ți s-a dus din bărbățieȘi că-ntr-un colț
Mai știi când ți-am dormit la pieptȘi tu te bucurai că-i bine?Când mă aveai ca pe un dreptȘi-ncă mă ai
Te iubesc așa de mult cum niciodată n-aș puteaSă recunosc sau să te strâng de dor ce am în palma
Oamenii te-nlocuiesc ușorCă-i țesătură de mătase ori zala unui cavalerSă fugi de tot ce se mai coase! Să nu păstrezi,
Și nici măcar nu mai simțeam cum pielea mi-era înțepatăTăceam și-n gând mă amuzam de cum se-ntâmplă înc-o datăȘi nici
Ai fost nefericit vreodată că ți-ai trăit numai un gând?Că n-ai lăsat în urma ta din bucuria vreunui sfânt?Ai fost
,,Dacă ar fi cu putință să ne privim cu ochii celorlalți, am dispărea pe loc.” Emil Cioran E mult prea
Eu comparâdu-mă cu ceilalți m-am pierdut de totDe und’ să știu cine sunt eu când în mulțime nu mă potNici
Era în jur de două dimineața și nu puteam să dorm cu gândul la plecareȘi parcă fiecare gând de-al meu
Problema cu naivitatea e, în primul rând, că nu-nțelegi că nu poți fi eroul întregii omeniri și, mai mult, că
Și nu întâmplător, copile, ți-am scris târziu o poezieAm așteptat să-ți treacă ziua, să te cinstesc puțin, stai, piua! Nu
Cu fiecare ploaie te simțeam frigul iubiriiMireasma mea de dor și temerea despărțiriiCu fiecare tunet te chemam mai des acas’Să
Aș vrea mult să pot s-o fac mereuCând îmi vine să te cert, să-mi vină și momentul greuÎn mintea mea