Nu vreau oricum să vă mai văd vreodată,
Iar de-am avut vreo datorie, mi-am plătit-o
Nu doar că n-am cerut, știam de ce-am făcut-o
Și am rămas trecut, altă necunoscută!
Îmi pare rău că v-am lăsat așa,
De fapt știu foarte bine, nu simt niciun regret
Păcat că n-am făcut-o de mai demult, de-atunci
Și-am stat atâția ani liniștea astea s-o aștept.
Eu nu tânjesc după iubiri, după părinți, prietenii
Eu nu tânjesc după nimic, poate de liniște să pic
Poate pe ea să o doresc, să o-nțeleg mai diferit
Decât poți tu ce nu mi-ai fost oricum fidel, nesuferit!
De m-adăpați, plecați acasă! Urăsc tradiția de morți
Și n-am nevoie nici de drumul cu văduvă-n cale să-mi scoți,
De te prefaci că-mi dai pomană, să-ți amintești, mi-ai dat în viața,
Acum îți cer doar să mă uiți, să-ți lepezi masca de pe față!