Ți-am spus de când te-am cunoscut
Că tu cea din oglindă…
N-ai înțeles nimic și ai rămas haiduc
Făr’ să-nțelegi cum viața iarași îți va fi grindă,
Făr’ să-nțelegi cum soarta te-a ales drept prefață
A cărții tuturor celor ce îți sunt povață
Si lua-vei om cu om și i-oi ține de mână
Și îi vei repara… să fie împreună
Și tu pe drumul tău mereu singură vei fi
Mai vin unul și altul, ce mai joacă de-a cei vii…
Mai vin vârtej și pleacă timid ca o furtună
Și cine-i mai puternic?
Noaptea nu-i a ta stăpână!
În tine frică nu-i
Și nu îți cauți vină
Tu știi că cin’ te vrea
Îți rămâne în lumină…
Tu știi că cine simte să fie-n calea ta
Va ști să croșeteze poteca spre dumneata!