Cu vălul așezat în geantă
Pășesc către destinul meu
Și n-am curaj să-l port pe cap
Să nu îl țin ca un ateu
Și tot mă uit în jur mereu
Să mă asigur că învăț
Cum să așez pe capul meu
Hijab-ul și-un soi de răsfăț.
Cu cartea sprijinită-n palme
Mai tot citesc și iar închid
Și recit surd scrierea lor
Ca să mai simt să o cuprind.
Cu inima pe un bilet
Mă fâstâcesc până ajung
Dar în curând sunt iar acasă
Și lumii nu mai corespund.
Puțini pricep ce simt ca stare
Puțini privesc spre viitor,
Eu mă dedic unui pământ
Oricare-ar fi el până mor
Și de n-o fi el musulman
Pân’ la final am să mai caut
Și m-oi uita în spate, dar…
Atunci doar ca să îl mai laud!