Și nici măcar nu mai simțeam cum pielea mi-era înțepată
Tăceam și-n gând mă amuzam de cum se-ntâmplă înc-o dată
Și nici măcar nu mai voiam să-ncerc să aflu, să cunosc,
Dar continuam, eu, pentru tine, să nu îmi spui că nu am fost…
Nu-nțelegeam cum toate-s bune și, totuși, toate mă dureau
Nu-nțelegeam cum nu-s nebună, dar diagnostic nu aveam
Nu-nțelegeam cum tot se-ntâmplă și o soluție nu găsesc
Și parcă-n ele cât mai umblu, din ce în ce mă rătăcesc.
Speram râvnind ca într-o zi să aflu orice adevăr
Indiferent de cum ar fi să fiu dovada tuturor
Că nu mi-au fost închipuite și doar să știe că negau
O realitate mult prea crudă cu care, încă, mă mândream…
Iar de rămân să cred în mine și de o cheie nu oi da
Am să continui fără ceilalți până ascunsul voi afla,
Am să încerc să aflu poate ce pentru alții n-avea rost
Doar să conving pe al meu suflet că în zadar nimic n-a fost!