Pe dealul unde talpa-mi calcă
Sunt chiar acum în gândul meu,
Iar tu venind din larg pe barcă
Te tragi ușor spre noi mereu.
Îmi amintesc de ziua-n care
Am adormit și am visat
Fetița blondă care-n vis
Părea că-s eu și m-a mirat.
O priveam blând, cu ochii umezi
Mă străduiam să n-o rănesc,
Să știu s-o mângâi, s-o hrănesc
Cu pasul meu cel strămoșesc.
Simțeam că-i tristă, ca-ntr-o veste
Ce-o aștepta de la-nceput,
Dar nu știa cum e pe creste
Așa cum Iadu-i la debut.
Voiam s-o fac să știe sigur
Că-n urma ei mereu voi sta
Și, totuși, fata mea cea mică
Nemulțumită îmi părea…
De-odată-n vis s-a prefăcut
Că un bărbat ne luase-n brațe
Te conturam nepriceput
Și tot speram sa ne agațe.
Și te-am strigat întâi pe nume
Doar ca să văd de îmi răspunzi
Apoi te-am luat în a mea lume
Unde știai cum să pătrunzi.
Din ziua aia ne-ai știut
Și ne-ai încununat la piept
Suntem aici, doar tu și eu…
De n-am fi NOI, ar fi nedrept!