Îmi doresc să mor
Și toate astea ți le spun subit
Cu un limbaj greoi, nespus
Doar din cap dând și din ghicit.
Mă bucur că prin tine parcă
Încă mai pot să povestesc
Tot ce n-am apucat să spun
Pan’ să ajung să nu vorbesc!
Mă strânge corpul,
N-aș vrea să înțelegi
N-am vrut să știu nici eu,
Dar nu m-a întrebat
Nici noaptea aia lungă,
Nici lumânarea aprinsă
Ce într-o clipă, scârba, destinul mi-a curmat…
Tu crezi că mai trăiesc,
Dar eu sunt prizonieră
În corpul ăsta slut
De nici nu-l mai primesc
Tu nu vrei să mă lași,
Dar eu mă rog să mor
Știind că El m-aude
De groapă-i născocesc.
Ți-am spus de-un telefon
Ce mi-a anunțat răul,
Un gând a fost de-ajuns
Și toată m-am muiat!
Tu m-ai găsit, dar parcă
Îmi pare rău și-ți spun
Știind că te rănesc
Mamaie, am alt drum!
Te rog, să nu mă plângi
Lasă-mă să mă duc
Acolo unde-i locul
La umbra mea de nuc.
Unde-ai promis c-așezi
Să stau la mama mea
În brațe-n locuri verzi
Șă-i strig, ,,sunt fiica ta!”
Iartă-mă, mai știi cum îți spuneam?
,,Garofița” mea… și mult te mai iubeam
Și-oricâte sfaturi ți-am lăsat
Și le-ai notat pe foi
Îți voi spune și-n vis
Din viața de apoi!