Era în jur de două dimineața și nu puteam să dorm cu gândul la plecare
Și parcă fiecare gând de-al meu mă trimitea în depărtare,
Parcă ce zăcea în mine era o simplă pregătire
Dusă în multe zile, în ani, doar să ajung acum la tine.
Mi-ai arătat că locul meu nu-i musai într-un braț de patrie,
Că-i important și crezul meu și ce simt eu că mi-e aparte,
Că de-nțeleg să strălucesc într-un alt colț de lume-ascuns
E dreptul meu ca drumul tot să mi-l întind cum ar fi uns.
Mi-a fost cam greu să-mi vreau plecarea,
Acum mă mut nu doar cu trupul,
Încet, încet mă strâng pe mine
Și-mi car și sufletul și duhul
Și mă visez ca realitate, cum lângă tine știu că am
Nu doar curaj, citiri de soarte, ci noi iubiri pentru islam.