Bunico, noaptea asta parcă ai înfuriat pământul
Și cerul și copacii te plâng și zbat durerea
Eu doar mă rog flămândă și strig cu toată firea
Să te cruțe odată și să-ți dea asfințirea.
De ce te chinui tu așa nici diavolii nu știu
Și azi… pe soțul tău l-am întâlnit
I-am dat ceva să-nfulece, era flămând, slăbit
Așa cum l-ai lăsat într-o groapă de pariu.
Pariu c-ai să te întorci la mine?
Parcă așa te strigă din mormânt…
Știu că și lui i-a părut rău după tine,
Floarea lui, tu i-ai rămas în gând.
Azi cerându-mi de pomană
Am mințit pe toți că am făcut o faptă bună
Cui să spun eu că era soțul tău?
La urma urmei, acum e doar țărână.
În frigul ăsta strașnic
Mă îndrept către tine
E noapte și atât de frig!
Așa cum e și-n tine…
De-o fi să fie ultima
Oricât aș suferi
Am să încerc să râd urlând
Și ce te doare… n-o mai fi.
Cu gând de moarte și planuri mărunte
Te pregătesc pentru ziua aia
Și îți promit, iubita mea frumoasă
Ție pe pământ nu îți cantă cucuveaua.
Cu grija ta am să trăiesc
Să te spun lumii, să te cânt
Să știe toți ce înseamnă onoarea
Să știe toți c-avem rol de secund.
Foarte frumos!! Dar atât de mișcătoare 😔