Ai crescut-o rând pe rând
Ți-era și greu să o privești
Oricum îți amintea la ceas
Din când în când s-o umilești.
Când n-o aveai nu era bine
Acum c-o ai, de ce o ai?
De ce să te prefaci ,,narcisă”
Cînd poți rămâne din câmp scai?
De ce să mai întinzi o mână
Dacă apoi ce-a apucat
Vrei și lucrezi să năruiești
Cum face orice apucat?
De ce pretinzi că esti de vină
Când tu cunoști reflexia ta
Perfecțiunea-ntruchipată
Onoare ție, în lumea ta!
Femeia oricum e nebună,
Femeia oricum e la fel,
Femeia oricum mult vorbește,
Femeia plânge ca un miel.
Femeia oricum nu e bună,
Femeia oricum nu prea știe,
Femeia oricum doar se văicărește
Femeia-i oricum din hârtie.
Femeia trebuie protejată
Doar când ai chef și îți năzare
Femeia trebuie respectată
Doar când dai lecții, fala-i mare.
Femeii îi trebuie stima,
Dar să n-o spună narcisist
Ea trebuie să o dezvolte
Ca s-o distrugi tu comunist.
Să îi retezi orice putere
Să-i amintești mereu suportul
Să îi sfarami orice avere
Să-i amintești cine e mortul!