Subiectul meu de terapie
Cândva te vorbeam în ședințe
Despre iubire, tragedie,
Acum reale umilințe.
Te creionasem cu cărbune
Și te păstrasem loc de cinste
În pieptul meu un veșnic june,
Iar în război bătrân cu minte.
Mă dau uitării, încă plâng
Îmi ling din răni tot cu rușine
Și-mi amintesc cum povesteam
Întregii lumi de noi, de tine…
Eu te-am ales tocmai în noapte
Crezându-ți vorba jurământ
Când totul fu’ doar o iscoadă,
Iar mie acoperământ!