Și nici nu știi ce tare doare
Că s-au întors și eu n-am vrut
Și m-am ferit de-această desfătare
Prin care ani de zile pastilele m-au dus.
Și nici nu știi ce mă înfrânge
Și nici nu cred că e ceva
Că-n timp ce tu rănești și mă numești înger
Eu beau un vin dintr-un pahar adus de Rău la masa mea.
Și nici nu-ți pasă, nu te doare
De ce-ar conta când pentru tine
Când este noapte e-ntuneric,
Iar eu îmi țes că sclava filme.
Și tot continui să mă joc
Și tot fac umbre pe pereți
Și-mi fac altar diavolesc
Dragă, iubito, mă întorc!
Și, vai, ce dor mi-era de tine
Că te-am simțit că pe acasă
Tu mă-mbătai, iar eu urlam
Și numărăm sticle pe masă.
Și, vai, ce dor îmi e de parcuri
Și de spitale, doctorași
Și de cătușe și de chingi
De zâmbetele din oraș.
Și ce mă bucur, de fapt doare,
Oricum am știut adevărul
Ce să vii tu în lumea mea
Când știi să treci doar semaforul?
Tu cu durerea nu te pui,
Nici n-o cunoști, copil naiv
Și încă doare, arde tare,
Ah, am rămas tot primitiv!