Îmi e așa de dor de locul meu
De străzile unde răsună rugăciunea,
De locul unde liniștea se bate cu furtuna
Și unde toate-s așezate cum vrea al lor Zeu.
Mi-e tare dor de unde simt că-mi e acasă
De oameni adunați din toate colțurile lumii,
De saluturile străinilor ce mă fac să fiu frumoasă,
De locul cald în care simt să stau la masă.
Îmi e așa de dor de tot ce trăiesc cu ei
De cum se roagă, se iubesc, de cum respectă ei femeia
Mi-e dor de visurile ce mi se-ndeplinesc,
De cum am realizat că reușita mea are acolo cheia.
Mi-e dor de un islam pe care nu l-am însușit
Pe care totuși îl iubesc cu foc
De cel pe care de la început l-am îndrăgit
Și care îmi va fi pentru vecii vecilor noroc.