,,Toate trec și se petrec!” mi-a spus odată cineva despre care am promis încă din copilărie că am să încep să vorbesc atunci când îi voi înțelege vorbele suficient de bine încât să le pot așterne pe hârtie așa cum merită! Nimic nu se pierde, totul se transformă în ceea ce alegem să rezumăm la finalul oricărei experiențe. Tot ceea ce întâlnim, bun sau rău, se întâmplă ca o filă din jurnalul vieții noastre să se umple cu o nouă reușită. Întotdeauna este vorba despre o victorie! Întotdeauna vom primi ceva nou de care ne vom bucura atât cât providența va considera că merităm ori, mai exact,„ până când va considera că suntem apți pentru o nouă lecție.
Am învățat că nu trebuie să caut binele sau răul în toate, că printre nervi, frustrări, râsete și nebunie trebuie să găsesc asumarea fiecărui moment pe care îl trăiesc. Am învățat că tot ceea ce ni se întâmplă este rodul deciziilor noastre, fapt pentru care nimeni, dar nimeni în lumea asta, în afară de noi, nu ne este dator cu nimic. Suntem singurii presupuși a ne desena zâmbetele și a ne șterge lacrimile. Suntem singurii responsabili în a rămâne sau pleca din locurile ce ne dor, ne cinstesc, ne bucură sau ne umilesc. Suntem singurii în mâinile cărora stă fericirea atâta vreme cât înțelegem cât de important este să o primim în viața noastră.
Orice trăire, emoție sau sentiment, orice întâmplare, eșec sau dezamăgire are loc în viața fiecăruia ca un semn pentru ceva mult mai bun pe care abia la acel moment suntem pregătiți să îl apreciem. Tot ceea ce primim de-a gata din partea destinului este de fapt o adiere fină a unui viitor a cărui direcție depinde doar de noi.
Toate trec și se petrec, tocmai de aceea am învățat că atunci când lumea mea se oprește fără a mă lăsa să pășesc înaintea tuturor este momentul să plec! Am înțeles că ceea ce primesc nu se va valorifica niciodată de nu voi ști cum să am grijă de fiecare șansă. Am simțit pe propria-mi piele că nu oamenii sunt cei ce trebuie să se schimbe pentru noi, căci în mâinile noastre stă alegerea. Am trăit, am simțit și m-am îndestulat cu fiecare experiență căutând întotdeauna învățătura ce-mi va permite ca următoarea etapă să-mi fie cu mult mai plăcută. Am simțit, am trăit și nu m-am mulțumit niciodată cu ceea ce am tocmai pentru că știu câte mai sunt de învățat. Am trăit și am lăsat să se petreacă fiecare eveniment ce mi-a mângâiat sufletul sau a creat cicatrici adânci asupra mea.
Am simțit și am încetat să aștept, căci tot ceea ce mi-a fost dat a ajuns la mine la momentul potrivit, iar pentru asta îți mulțumesc.