Din liniștea asurzitoare
Am încercat să scot cuvinte
Și mi-am dat seama prea târziu
Că nu-mi era deloc aminte.
Am realizat că ce voiam
Era de fapt să tac subit
Să nu mai spun nicicui, nicicând
Ce-aș fi dorit și ce-am trăit.
Am încercat s-o iau din loc
Să lupt, să stau și să mă-ntorc
Am încercat să dau lor tot
Și sa-i iubesc așa cum pot.
Am vrut să mut munții și marea
Am încercat s-adun povești
Am vrut să prețuiesc mișcarea
Dar am ales să nu mai plec.