Greșeala să-mi fie al vieții blestem
Ca tu să-ți asumi, din mări, eu te chem!
Să vii ca prin vis, să simți tot ce-am tras
Când tu, al meu zeu, ești veșnic retras.
Greșeala să-mi fie al vieții blestem
Am vrut să te-ating și resping în tandem.
De-am stat nopți și zile și-am vrut să te las
Am luat doar otrava din al sorții glas.
Greșeala să-mi fie al vieții blestem
Răbdare îmi ceri, îți dau un poem.
Mă-ntreb de-ai știut despre-al vieții popas
Ce-nseamnă să fii al meu, ori pripas!