Cum ai ajuns! Te hrănești cu mine…
Tu vrei să mă ghicești, dar doar omori destine
Cum tot ce tu atingi se-aruncă brusc în foc
N-ai fi oricum capabil să mă câștigi pe loc.
Uite ce-ai ajuns, n-ai ști nici de-ai avea
Să fii bun jucător, să fiu regina ta
Nu ai idei măcar ce-nseamnă acum pionii
Te definesc bărbat în fapt doar pantalonii.
Nu ai idei de voce, înghiți orice cuvânt
Și-n fața ei rămâi nici demon, dar nici sfânt
Ai trăit doar iluzii și confundai finalul
Când tu n-aveai nici cârmă făceai pe căpitanul.
De te-ai uita la gardă și-ai ști ce-i demnitatea
N-ai număra pe rând cei morți cinstind dreptatea
N-ai milita în veci pentru a-ți ascunde vlaga
Și-ai umple cu onoare zi de zi desaga.
De-ai câștiga o luptă, ai ști că nu e om
Nici cel ce amăgește, nici cel ce-i bibelou
Ai ști ce-i prețiosul, ai defini minunea
Și ai ști că hrană-n piept ți-e doar afecțiunea.
Ai bate mari popoare și-ai merge des prin munți
Ți-ai ocroti femeia, ai vrea să o asculți
Te-ai îmbăta de dor, ai sângera ca zeu
Și-ai fi al omenirii și-al ei nou Prometeu.