Un șiretlic, nu-i de mirare
Așa e omul, la-ntâmplare!
Acum te-nalță, te slăvește
Din urmă apoi te izgonește.
Sunt baliverne, nu-i crezare
În viața omu-i lucru mare,
Dar nu te-arată ce trăiești
Te simți uman doar când iubești.
Un truc ușor, perfidă-i fața
Ba îți zâmbesc, ba-ți iau speranța
Cum toți se uită lung la tine
Te-ar transforma în lungi suspine.
Sunt vorbe mute, sunt deștepte
Și numai strâmbul vrea să-ndrepte
Că ce-i tăcut, e sperietoare
Ce-i nevorbit cere mâncare.
E lucru sfânt să vrei răbdarea
Să nu te-atingă desfrânarea
Să nu pășești în dulce extaz…
Să nu-ți pui viața în necaz.