Când răutatea te inundă și-ncet în lacrimi mă scufundă
Nu-ți mai rămâne niciun loc, nu-mi dai de-ales decât să-ntorc.
Să uit că am crezut în tine, să mă dezleg de noi, de mine
Să te transform într-un necaz, să simți și tu al meu extaz…
Cum dintr-un foc a dispărut și cum de vicii m-am umplut
Cum am ales ca viața mea să fie sol pentru a ta
Am înțeles cum e cu noi, că faci din dragoste noroi
Am reținut ce știi a face, omul e bun a se preface
Și când îi dai în palme tot singur distrugi al tău noroc,
Iar dacă stai să îl înfrunți câștigi doar sinea să-ți insulți
Și de nu pleci și spui că poți, vinzi judecata pe doi sloți
Și când mai ai puțin din viață al tău roman e doar prefață.