N-am să îți mai scriu niciodată o poezie
Și n-am să-ți mai dedic zile ce trăiesc eu ție
N-am să-ți mai arăt toate-n mine câte sunt
Și n-am să-ți mai compun niciun vers dur și cărunt.
N-am să-ți mai pictez cele ce mă dor
Și n-am să-ți povestesc de cum mă înfior
N-am să-ți mai păstrez vii din mine amintiri
Și n-am să te mai las să mă vezi prin vechi iubiri.
N-am să-ți mai recit niciodată-n ritmul meu
Și n-am să te mai țin bine pus în gând mereu
N-am să te mai văd ca pe-a mea șansă de zbor
Și jur c-am să-nțeleg că ești doar un călător.
N-am să-ți mai induc niciodată grija mea
Și n-am să te mai las să cunoști din lupta mea
N-am să te mai port prin al meu trup ca un drog
Și te voi accepta ca pe-al vieții epilog.