Se răsturna lumea cu totul
Și se mirau florile toate
Se destrăma întreg pământul
Și o priveau cum nu răzbate
O prigoneau cât nu ai crede
Și-o osândeau chiar din priviri
O blestemau că nu mai vede
Și-a lăsat tot spre amintiri.
Îngerul său scăpase masca
Și-și etala figuri de demon
În mii și mii se prefăcea
S-o-mpodobească cu-un sovon
S-o ducă-n ceruri, s-o arunce
Să înțeleagă ce-i căderea
Să-i intre-n fire Iadul dulce
Să se-nțeleagă cu șederea.
Nici ploaia n-o mai mângâia
Iar fața ei dureri nutrește
Și-n timp ce se învinețea
Fetița mea cânta regește
Își onora sfârșitul vieții
Se decora de funeralii
Și vălu-n cap îl accepta
În jurul ei dansau diavolii.