Singurătatea n-ai s-o simți
Decât atunci când o alegi
Și când în drum la poarta ta
Nu-s nici dușmani să îi renegi.
Singurătatea nu te doare
Decât când știi tainei secret
Și când cunoști a ta sudoare
Să-i faci pe toți al tău balet.
Singurătatea nu te-ntreabă
Și nu te mângâie în somn
Într-un final tot singur ești
Oricât cu alții ai fi de domn.
Singurătatea te iubește
Te vrea pe veci doar lângâ ea
Să fie bine, ea cu tine
Ca tu să uiți de-altcineva.
Singurătatea nu-i temei
Nici pentru zâmbete pe față
Nici pentru lacrimi de condei
Sau pentru tot ce-ai strâns în viață.