Împleti-mi-ai părul toamna
Când din toate roade cresc
Vrut-am eu să cresc în mine
Un vis sacru, strămoșesc
Și să simt cum al meu trup
Nu hrănește doar pe mine
Și cum toate ni se duc
Către dragostea de tine.
Vrut-am să te văd părinte
Să ne mângâi seara-n prag
Ostenit s-ajungi acasă
Și din rău să te distrag
Vrut-am să mă porți de mână,
Însă tu ne-ai părăsit
Blestemată sunt păgână,
Fiul meu, orfan sortit…
Vrut-am să te țin la piept
Însă-n zori ai și fugit
Ești doar laș, iubitul meu
Iară-n zi te-ai și trezit.
Luna albă te veghease
Și dădusei tu cu seama
Că n-ai vrut să te petreci
Și că nici nu iubeai toamna.