Din umbra mea zărit-ai trestii
Culcate toate la pământ
Eu continuam să fiu a nopții
Așteptam luna iar plângând…
Eu nu puteam să duc lumina
Ori oamenii se văd, se-nclină
În fața oricărui nărod
Când vrăji promite că dezbină.
Din umbra mea zărit-ai buze
Ce mângâiau cu excitare
Conturul frunzei ce-mi cădea
Lăsându-mi corpul din născare.
Eu nu puteam să duc coșmarul
Și alegeam doar să dansez
Îmi întindeam părul pe sfârcuri
Ca dor de mine să-ți creez.
Din umbra mea zărit-ai linii
Ce lent în palme se topeau
Tu, cucerit, sorbeai grădinii
Sevele crude ce-i rodeau…