Uneori și soarele se stinge
Nu poate lumina când noaptea rece-l frânge
Ne lasă-n întuneric, ai săi copii cuminți
Ne spala de păcate, oricum, nedemni ca sfinți.
În fond e doar o stea, a mea căldură sferică
Iute știe calma ființa mea colerică
Tu uită-te în zare și nu îi mai zâmbi
Le-ai avut pe toate, eu plec dintre cei vii
Și de-oi mai vrea iubirea-mi, ai transformat-o-n jar
Adu-ți mereu aminte c-am fost al meu gropar
M-am ‘podobit cu tine, trădată, m-am dezis
De ce am strâns în mine, te ard ca manuscris…