Cu rezervorul gol și plin de pânze cu speranțe
M-am invitat în lumea ta
Lipsit de pace și mândrie
Când nu știam ce-i piaza rea
Când mă ducea în asfințire
Cu ochi lipiți, umezi de visuri
Și toate-n lume le-nvârteam
Amanetându-le-n abisuri
Și toate ție le credeam.
Făr’ de păsare, adevăr, cerut-am sfinților din ceruri
Eu ispășind pedeapsa mea
Poveste de destin ingenuu
Neînțelegând ce mi se-ntâmplă
Știam doar capul să-l aplec
Când diavolii râdeau de mine
Eu voind toate să petrec.
Nu știu cuvânt, nu port credință
Niciunui om, un alt nătâng
Aș fi de m-aș mai închina
La un alt nume spus prin târg
Am să mă-ncred cu suflet moale
Doar Celui dincolo de porți
Ce-n veșnicie ne primește
Și buni și răi, iertați, dar morți.
Am să mă-ncred doar în cununa
Ce pentru noi e izbăvire
Am să mă-ncred doar în arvuna
Lăsată Domnului cu știre.
Plătim tributul Celui josnic
Plătim cu sânge și durere
De-a lungul vieții tot ce facem
Asta-i a sorții mari putere!