Treceam uneori inevitabil pe lângă locul unde am aflat
Și-mi aminteam indubitabil clipa aceea care m-am schimbat
Când am ajuns să te pricep și să descopăr ce mi-ai zis
Ca fiind numai minciuna unui bărbat de care atunci m-aș fi dezis.
Alteori, când vedeam marea, puteam să plâng ca niciodată pe uscat
Îmi simțeam visul și chemarea ca un dans vechi revigorat
Mai renunțam puțin la tine, iar la apus mă întorceam
Cum să trăiesc eu fără tine când toată vina o purtam…?