Inima mea e plină de tine
Ți-aș spune doar cum să ai grijă de ea
Să n-o duci în deșert, să n-o prefaci ruine
Să știi doar s-o păstrezi
Aproape de a ta.
Tu, dar Dumnezeiesc, mi-ai zbuciumat viața
Mi-ai arătat lumina de dincolo de nori
Iar eu apropiind voiam să-ți gust dulceața
Să pot călca și eu în Raiul plin de flori.
M-ai luat din asfințire și cu inima-ți sfântă
Mi-ai alinat dureri de crud, veșnic mormânt
Și m-ai făcut a ta, de-a vieții cunoscută
Și acum suntem doar noi în zbor ne luăm avânt.