Mi-e dor de tine
Așa cum nu aș fi știut
Că poate-mi vine
Să te conduc de la-nceput
Te-ntreb și ora
Cea neștiută de demult
Străinul meu, și azi, ești tot tăcut.
Mi-e dor de mine
Nu m-am avut vreodată,
Dar mă visam în noapte
Știind ce-i fericirea
Apoi ai venit tu
În viața-mi destrămată
Și-ai început a coase
Din prima despărțirea.
Mi-e dor de ce urăsc
De vicii și secrete
Mi-e dragă lipsa ploii
Croindu-ne secete
Mi-e dor de ochii blânzi
Și sinceri ce-ți priveam
Acum îmi ești doar falsul
Al comediei van…
Mi-e dor să cred în noi
Regret, dar tre’ să plec
N-ai vrut nici ce-ai avut,
Iar eu doar mă întrec
Nu-mi permit fericirea
Doar noduri pot să duc
Cunosc nenorocirea
Al vânătului trup.
Ți-aș da doar o secundă
În prag de ușă, stai
Să nu crezi că mai intri
Să iei ce doar curtai
Aș vrea doar să-ți arăt
Sânge cum se prelinge
De sus din inimă
Cum glezna mi-o învinge
Cum nu mă domolește,
Ci mă sădește-n sevă
Cum sunt o alinare
A Iadului proteză
Eu aparțin de el
Ei nu mă lasă-n pace
Puteai să mă salvezi…
Nu ai făcut-o, drace!