Îmi e așa de somn și simt miros de moarte
Mi se-ncleștează gura și simt fiori aparte
Obrajii mei îs vineți și trec în amorțire
Nu mai am mult oricum pân’ trec la putrezite.
Trupul se-ngreunează și-ncerci să mă cuprinzi,
Dar forța nu te-ajunge palmele să-mi aprinzi
Cauți sicriu aievea să fie cu fereastră
Să văd încet cum viermii încep să mă-ncolțească.
Mă parfumezi tămâie și mă înmoi în vin
Oricum ele n-or șterge păcatul meu creștin
Acum să-ți umplii pumnul, să iei pământul proaspăt
De tălpi să mă dezlegi, humei să mă recapăt.