Mi-e plină bolta, așa sosii și toamna mea
Da’ nu făcură struguri, doar pânză buza ta
Să-mi încălzească pielea pe care doar tu dormi
Să-mi liniștească lumea când tu o mai răstorni.
Mi-e plină iar grădină, pământul meu rodește,
Iar apa lin se scurge, viața iară crește
Se duc în somn copacii, crengile se-odihnesc
Și frigul se așterne ca val împărătesc.
În foc n-avem nimic, doar tu îmi arzi în casă
În mine-n, piept, pe trupu-mi spunând că sunt frumoasă,
Iar eu m-alint în tine, mă potrivesc întocmai
Și tu rămâi ca ramă, iubirii mele cobai.