Visez realitatea, așa-mi duc nopțile
Știrbesc banalitatea, te caut toate frunțile
Te mai găsesc adesea, în chipul unei doamne
Cu care dulce aduce lui Dumnezeu ofrande.
Visez realitatea, așa-mi duc dimineața
Te văd prelins pe geamuri și-așa îmi trag speranța
Rămâi roua firavă ce frunza ocrotește
Când sufletul îmi plânge, fioru-mi născocește.
Visez realitatea, așa-mi duc orice clipă
Dorind ca într-o zi să nu îmi fii risipă
Să mă lipești de tine, să-mi dai ce ți-a rămas
Timpul, iubirea ta și dorul ce l-am tras.