Te-aș ruga…

Te-aș ruga să nu îmi pleci, să îmi mai fii, să mă petreci
Spre poarta-ți decorată toată cu mii de flori încununată
Să-mi mai descânți ca în copilărie și să mă mângâi cu palmele-ți muncite,
Iar de visez urât să vii să mă săruți încet pe fruntea asta ce ți-e nepoată ție…

Te-aș ruga să-mi mai citești povești, să mă plimbi în pădure când roade tu culegi
Să mă așezi în poală, să-mi spui de omenie, de toate cele-s bune și îți priiră ție…
Mai lasă-mă puțin să-ți văd ochii albaștri, să mă privesc în ei, să văd cum am crescut
Să pot să te mai mângâi zâmbind măcar o dată, căci de nu te mai am pe toate le-am pierdut.

S-a dus copilăria, s-a dus și sfârâitul ce-l auzeam în zori în cana mea cu lapte
S-a dus tot ce simțeam, s-a zis cu tainitul pe banca din lemn vechi pe care noi stăteam
S-a dus ce-a fost în mine și ce-am avut în suflet, s-a dus liniștea mea și vorba ta cea bună
Eu vreau doar să nu pleci, puțin doar să mai stai și jur să duc orice, dar nu a ta țărână!