Unul

Oare mă crezi? Îți tot spun că ești mai mult ca marea
Că-n ochii tăi văd iar apusul și dimineața-mi ești scularea
Oare mă crezi că sunt flămândă? Că nu mă satur să te am?
De nu aș vrea să te ocrotesc te-aș pune sus pe-un piedestal!

Ți-am făcut vrăji nenumărate, dar nu cu ghiocul ori cu cartea
Mi-am mângâiat sânul cuminte și buzele chemându-ți noaptea
Ca să te am în întuneric, să-ți mai arăt desenul meu
Din puzzle-ul ce potrivește forma ce-o am c-un semizeu.

Oare mă crezi? Nu sunt haină, dar da, te vreau doar pentru mine
Tu ce-ai lăsat din trupul meu? Ai smuls tot ce aveam, străine
Ne-am contopit, noi suntem unul, tu de respiri, îmi simt plămânii
Plini de iubire, de-amintiri, de cum ne-au proiectat străbunii.