Aș pune uneori o întrebare să văd cum îți mai e cu dorul
Apoi îmi amintesc cum ai plecat și pot doar să-ncetez
Să fiu nu realistă, cinstită cu amorul
Pe care l-am purtat și azi îl denigrez.
Aș face uneori castel din lacrimile ce-am vărsat
Apoi te-aș încuia în el, te-aș pune-ntins regelui pat
Să stau, s-aștept, poate-nțelegi
Ce tare mă durea pe mine să știu că oricum tu îmi pleci.
Aș scoate uneori din piept urletele de lup ce-mi ard
Apoi m-aș mânia din nou ca un om îngrădit în iad
Să te conduc în lumea mea doar să-nțelegi cât te-am iubit
Iubirea mea, ești blestemat, iar eu de azi… te-am părăsit.
Aș continua cu rugăciuni și-as despărți cerul în piese
Apoi aș sta doar să mă joc, să aranjez cele culese
Să fiu ofrandă la final de joc de-a Raiul și păcatul
Tu tot n-ai înțelege, tu… ești proclamat drept alungatul!