Era o vreme

Era un timp când îmi doream să fiu iubită
să petrec zile cu oameni de care acum sunt ostenită,
să mă răsfăț simțind fragil ca un copil mizând pe vreme
făr’ să gândesc la ziua-n care nu va fi nimeni să mă-ntrebe…
nici de mă roade, de m-apasă ori de trosnesc oasele-n mine,
acum rămân tot cea frumoasă, dar cu regrete pentru tine!

Îmi promiteai marea și luna, eu te credeam neștiutoare,
ziceai povești cu ,,întotdeauna”, eu nu puneam nicio întrebare,
m-ademeneai ca într-un ring din care n-am știut să scap
nici până azi, dar îți așez ca în curând să-ți vin de hac.