De-a lungul vieții mele am cunoscut destul de des
sunetul crunt și ascuțit al unui toc cu mândru mers
și am simțit în pielea mea sute ori mii de ace puse
la capătul unor seringi menite venelor străpunse.
Astă durere mi-e plăcere, muzica unui nepătruns
a unei boli necunoscute, a unui fir încă ascuns
astă durere mi-am păstrat, iar pielea mea n-ar ști simți
nici liniștea de după poartă, nici bucuria de copii.
Când nu-mi erai mă condamnam și nu-mi părea rău că te port
adânc pătruns, pitit în mine, eu te țineam ca pe un mort
și nu te-aș fi-ngropat în viață, voiam să te resuscitez
eu fără tine nu știam să îmi duc viața, să creez.
Azi te-am culcat la mine-n brațe, nu te mai tai, nu te mai ard,
dar ai ieșit oricum prin mine să nu te uit de camarad
azi te admit într-o oglindă, sunt eu, iubito, nu te uit
și înțeleg că n-ai doar trupu-mi, ai sufletul și l-am pierdut.