Niciodată nu am înțeles de ce este atât de greu pentru unii să își asume alegerile. Profesia sau meseria pe care o ai ar trebui să te definească, însă dacă nu ai muncit îndeajuns pentru a putea face o activitate care să-ți surâdă, ori dacă nu ai avut această posibilitate, încetează să ai impresia că fiecare om pe care îl întâlnești la locul de muncă este un sac de gunoi în care mai arunci tu câte o nemulțumire.
De când eram copil am observat cum oamenii se uită urât unii la ceilalți și am încercat să înțeleg de ce. Am văzut oameni care sunt umiliți sau jigniți pentru simplul fapt că practică o meserie, ci nu o profesie, pentru care în capul unora, nu este nevoie de prea mult efort. Am văzut oameni care calcă amuzați prin locurile prin care doamnele de la curățenie tocmai au spălat, indivizi ce aruncă în silă sumele de bani angajaților de la supermarket în momentul în care își achită cumpărăturile, oameni ce urlă la angajații de la call center pentru că nu le răspund cât de repede ar vrea ei, deștepți care apostrofează ospătarii și strigă după ei de parcă în fișa postului acelor oameni scrie că se și teleportează și nu au ajuns în fix o secundă la ei, oameni ce vorbesc urât cu angajații raioanelor din magazine și au impresia că este floare la ureche să îți amintești mereu raftul, poziția, locul în care ar trebui să fie nu știu ce produs.
Ne-am învățat să ni se cuvină toate și ne ținem gura în fața celor de care ne e frică, ca mai apoi să facem pe zeii în fața celor mai slabi. Cât costă un zâmbet? Cât costă un ,, Bună ziua!” spus cu fața luminoasă? Te-ai gândit vreodată că fără oamenii ăia pe care tu îi desconsideri pentru că lucrează la curățenie, ne-ar mânca șoarecii și gândacii pe străzi și în instituții? Te-ai gândit că fără cei de la magazin care îți scanează produsele ai sta încă 20 ani chinuindu-te să faci totul singur, că doar ești deștept și tu le poti pe toate, nu? Te-ai gândit cum ar fi ca și alții să te trateze așa? Nu cred, doar tu ești cel mai cel și nu meriți… După cum se observă, pentru mine, există explicații pentru toate aceste lucruri și înțeleg că, de fapt, limitatul este acela care nu pricepe că în lumea asta orice fel de muncă este onorabilă și ne ajută să trăim în armonie, curățenie, ordine și nu numai, dar ce se întâmplă cu cei cărora le vorbești frumos, zâmbind și care nu se lasă până nu te supără puțin?
Cum nu am suportat niciodată oamenii ce iubesc să îi întristeze pe alții, am căutat mereu să fac lucruri care ma înveselesc atunci când cred că am o zi mai proastă și urmează să interactionez cu alți oameni, așadar când sunt prea agitată, nervoasă poate, tristă sau mai știu eu cum, îmi pun repede melodia preferată, dansez puțin în oglindă, fredonez ceva, scriu, desenez, orice în funcție de timp, orice ca să nu ies pe ușă pusă să nefericesc pe altul cu frustrările mele!
Și în fond, de ce aș face asta? Așa îmi rezolv eu problemele și nemulțumirile? Vorbind urât cu un om ce tocmai mi-a zâmbit, fiind deranjată că ma întreabă cineva ceva? Dând ochii peste cap dacă ma roagă un om să îi explic de mai multe ori un lucru?
În ultima vreme mi se întâmplă din ce în ce mai des să întâlnesc oameni care își bat joc de alții doar pentru că sunt ei neîmpliniți! Știi ce e trist, însă? Că supărarea trece, însă tu o să faci la fel a doua zi, o să ai un ton și mai urâcios, o să critici și mai mult cu un aer de superioritate și o să faci lumea să se ferească și mai tare de oamenii ca tine.
Dacă ești nemulțumit de locul în care lucrezi nu e vina celor ce vin să interacționeze cu tine! Poartă-te frumos cu el și se va purta și el cu tine. Dacă intră zâmbind și este politicos, nu urla la el și nu îl trata de parcă te încântă faptul că pentru câteva secunde are nevoie de tine, încântarea ta însemnând că poți pentru câteva minunte să ÎI ARĂȚI TU LUI. Dacă vrei să dai un sfat, fă lucrul ăsta frumos, cu un ton cald, nu râde de el, nu lăsa impresia că tu ești acolo să-i demonstrezi că nu a făcut mai știu eu ce bine. Terminați să fiți frustrați și să aruncați în alții cu toată mizeria strânsă din faptul că vă complaceți în anumite situații.
Mi-aș dori să fim mai maturi, să încuiem ușa casei și să ne gândim la câți oameni o să zâmbească astăzi pentru că ne-au întâlnit, la câte persoane o să fie mai liniștite pentru că le-am ajutat chiar și cu un lucru minor, și mai ales, la cât de fericiți o să fim noi seara când vrem să închidem ochii știind că azi am fost niște oameni buni, iar dacă cineva s-a purtat urât cu tine, zâmbește-i și pleacă, e cel mai bun mod în care să îi arăți că ziua lui nu a fost pierdută, ci frântă de propriile-i răutăți. Tu, rămâi curat!
When i close my eyes…i want to dream smiles, not tears and fears!