Mai toarnă-mi vin
și spune-mi lent că ai să vii acasă.
Mai toarnă-mi vin
Și lasă-mă să fiu naiv crezând că din pahar
dorul meu mă lasă.
Mai toarnă-mi vin
Nu te opri acum, te rog,
căci tot ce ți-am șoptit atunci, întâia oară
a fost ca să-mi fii viață, nu doar un monolog.
Să te păstrez în brațe, nu doar a mea fantasmă.
Și să-mi fi tot mai cald, nu doar distant și rece,
apoi să îmi râmâi în mine să te port
cum ai rămas de-un timp ca sufletul să-mi sece.
Mai toarnă-mi vin sau nu veni vreodată
Rămâi departe-n lume printre scheleți de soarte
Ca eu să te adun, să cos, și să te dreg
Cu vorbe sau cuvinte rostite dintr-o carte.
Mai toarnă-mi vin
ca eu să mai zâmbesc în timp ce pentru mine
Rămâi un basm grotesc.