Ultima-ți clipă suferit-ai cumplit
Și nu doar de boală, de chin infinit
Strigai neîncetat o secundă de-aș fi
Să poți să-mi șoptești vorbe dulci de copil.
N-am înțeles nici acum ce-am simțit
Nu pot să-mi explic cum ți-a fost c-am lipsit
Nu vreau vreodată să spun lumii-ntregi
Ce-nseamnă să ai numai lungi fiori reci.
Vreau să nu știu, să nu văd suferind
Pe cel ce rostea al meu nume umil
Bărbatul ce-a fost pentru mine mereu
Dovada mea pură a lui Dumnezeu.
Iartă-mă, tată, în fapt n-am fugit
Am fost lângă tine, acolo, tacit
Te mângâiam când ochii ți-ai închis
Fruntea-ți sărutam, tu apoi demn te-ai stins.
Blesteme să curgă, trăsnească din ceruri
Să vină și ape, nemiloase geruri
Să fie cutremur și vânt neîncetat
Să mire planeta de ce mi-a lăsat.
Ce mi-a rămas e acum nu să plâng
Nici să pomenesc al tău nume în drum
Voi face ce pot să mă vezi chiar de sus
Ce ai construit sunt eu, am ajuns…
Mulțumesc.