Deosebire
Mi-așa de silă de-atâta neputință!de cum mișcați din loc pietroaie, tone-ntregiși când te umilește dorința de iubirete faci că nu […]
Era un timp când îmi doream să fiu iubităsă petrec zile cu oameni de care acum sunt ostenită,să mă răsfăț
Plin de scârbe am început să-ndesÎn mine lungi fioruri din foamete să ies,Să mă hrănesc cu tine, cu amorțeala-ți dulceTu,
Devine din ce în ce mai interesant cum ceri, cât și, mai ales, până când. Cel puțin pentru mine. Mi-am
Nu cred că știi,Dar când te văd că plângiÎntreaga mea lume muncităCu multă patimă, pe brânciSe năruie ca-n asfințireCum numai
Mă-ntreb ce-ai face dacă de azi aș dispărea?să nu mai dai deloc de mine, nici seara-n pat, nici la cafea…să