Madness

Femeia… scorpie șireată a unui neajuns amorTe-ntreabă și din drum te-ntoarce să-ți spună toate câte-o dorTe obosește și consumă de

M-am lăsat… să cad în plasa unui universpe care-l construisei tu când ai simțit că-mi ești alesDoar cu un gând,

Mi-e răzbunarea vârf de limba, iar inima numai cenușăPuterea mea rămasă-n sân numai plângând ca o păpușăAl cărei drept dascălu-i

Și-am renunțat! De azi carnea copilei mele insuflă aer de femeieȘi-acum, să știi ultima oară, eu sunt aici, la suflet

Te-aș recunoaște în orice circumstanțăDoar să te aud cum vii ca să mă iei‘naintea mea să fremeți cu a ta

În barba ei făcură noduri lacrimi de gheață ostenitedoar implorând și suspinând la înțelesuri născociteȘi rătăcită-n lumea ei, pasu-i micuț

Semnat, o umbră care te-a iubitși care încă te iubește ca pe-el ei cer și infinit.Semnat, un înger trădător de