,,La mulți ani și să fii fericit alăuri de? De ce ai folosi asta drept urare pentru cineva. Asta ne definește ca oameni? Să ne lipim de partenerii noștri, să uităm total de invididualitate și să ne imaginăm că tot ceea ce contează rezidă în a fi comod lângă celălalt, în timp ce pe noi ne urâm de nu se poate?
Suntem jalnici la urări și asta nu pentru că nu ne pasă, ci pentru că habar nu avem ce înseamnă să fim fericiți cu noi, prin urmare cum putem ura ceva despre care nu cunoaștem nimic…
Ar trebui să ne educăm în cu totul alte sensuri decât o facem. Înainte de toate, ar trebui să învățăm să ne acceptăm, să ne iubim pe noi însine cu defectele și calitățile proprii. Ar trebui să suportăm să ne uităm în oglindă și în afara minutelor în care ne aranjăm frumoasa mască de plimbat prin societate.
De cele mai multe ori avem pretenții! Să fim iubiți, respectați, alintați, ocrotiți, dar noi? De câte ori am făcut asta cu întâietate față de propriile persoane sau, mai bine zis, de câte ori am înțeles că doar atunci când vom fi asumați față de propriile ființe vom putea trăi fericiți alături de alții?
Urările nu sunt despre oamenii la care aspirăm și nici despre ceea ce credem noi că le-ar trebui acestora. Urările sunt despre tot ceea ce omul simte că are nevoie, urările sunt despre hrana sufletului și despre îndestularea lui prin prisma a tot ceea ce vine. Urările sunt sincere, sunt calde și niciodată la fel. Ele sunt spuse din suflet abia atunci când niciodată nu seamănă cu altele și, mai presus de toate, cele mai frumoase urări sunt ale tale… către tine! Urează-ți să te împaci cu tine, să te simți bine în pielea ta și să te mulțumești cu tot ceea ce ai făcut și n-ai făcut. Urează-ți să simți și să ierți mai mult decât să te plângi și să judeci. Urează-ți să iubești și odată cu asta o să te vindeci și de tine!