,,Să te-mpreuni unul cu altul…”

,,Să te-mpreuni unul cu altul e cel mai greu” spunea. E greu căci omu-i schimbător doar când firea sa îl mână spre a se răzvrăti, ci nu spre a-și modela comportamentul în detrimentul propriilor sale convingeri. E greu pentru că niciodată nu a fost ușor să fii alături de un om pe care să-l iubești și, mai presus de toate, să îl respecți! Nu când îi e bine, ci când se află în cele mai jalnice momente ale vieții sale. Fizic, într-adevăr, nu-i chip să spui că-i greu ,,să te-mpreuni”, dar să te legi de sufletul omului reprezintă în esență o artă a asumării.

Oamenii percep iubirea naiv… ca pe un sentiment năvălitor capabil să născocească idei și trăiri de care n-ar fi fost capabili anterior cand, în realitate, sau mai bine zis, în ipostaza celui ce are norocul de a o întâlni cu adevărat, iubirea e un trup firav al unei fantasme ce-și unduiește umbra în sufletele noastre. Îi cânți, o dezmierzi, o alinți și te dedici ei întru-totul, însă la venirea nopții poți doar să simți prezența ei, să atingi cu gândul și cu visul ceea ce nu îți poate oferi până ce soarele răsare. Iubirea e o artă a acordării sinelui cu celălalt. Nu e doar răbdare, pasiune și timp, e o dorință permanentă ce arde înăuntrul celui ce vrea s-o meșterească toată viața sa. E rodul unui artizan ce-și șlefuiește creația zi de zi, ce se perpelește-n vis gândindu-se cum anume să dezvolte frumosul în mai frumos, cum să diminueze imperfecțiunile lăsate de unghiile tocite de atâta muncă sau cum să schimbe pur și simplu unghiul din care o privește.

Iubirea e doar pentru oamenii încercați de soartă, ce n-au primit răsfățul vieții și pe care de cele mai multe ori destinul i-a terfelit asigurându-se de nimic mai mult decât de o aproape ultimă suflare. Să fii demn de iubire trebuie să treci prin câteva furtuni în urma cărora să nu-ți scuturi doar coatele, ci și orice porniri egoiste, ambiții sau dușmănii. Știi ce e iubirea? E o durere pe care o accepți și ți-o imprimi în suflet atunci când celuilalt îi este rău. E o dorință enormă de a suferi doar pentru salvarea celuilalt. E o căutare disperată spre cunoașterea Paradisului și spre îndepărtarea Iadului. Iubirea e culoar de flori mărginit de ispite cărora fie le faci față, fie le accepți și, printre toate astea, iubirea înseamnă ,,să te-mpreuni cu altul”, adică… să fiți doi!