De ziua ta, mămico, vreau doar să-ți mulțumesc! N-am să-ți urez nimic, căci de toate are Dumnezeu grijă, iar de cele care depind de mine a venit vremea să încep să mă ocup. Îți mulțumesc pentru tot ceea ce ai făcut, pentru firescul cu care ne-ai crescut și pentru dedicarea la care niciodată nu m-am gândit ca fiind un plan bine pus la punct, ci ca la un ideal pe care ai vrut să-l atingi! Îți mulțumesc pentru fiecare codiță împletită și pentru fiecare pampon imens pus în păr cu care ne puteam asigura toți că voi fi văzută de la o altitudine suficient de mare încât să mă poți depista oricând, de oriunde! Îți mulțumesc pentru fiecare oală mânjită de cremă de prăjituri în care m-ai lăsat să-mi bag mâinile și pentru fiecare frunză sau castană adunată din parc și aranjată ulterior în cele mai inventive moduri pentru proiectele de la școală. Mulțumesc pentru fiecare oră de dans și teatru, pentru fiecare oră de engleză, română sau matematică, pentru fiecare vizită la zoo și pentru toate excursiile în care îmi burdușeai ghiozdanul cu sandvișuri cu șnițele și castraveți murați! Îți mulțumesc pentru curajul de a mă lăsa întotdeauna să aleg eu ceea ce am de făcut, chiar dacă atunci când am dat greș sau m-am rănit, tu ai suferit de un milion de ori mai tare, iar pentru asta, te rog, iartă-mă, mamă! Îți mulțumesc pentru fiecare papuc zburat în ușa camerei la 3 dimineața când mie și soră-mii nu ne tăceau gurițele și pentru fiecare ascultare din seara de dinaintea unei noi zile de școală. Îți multumesc chiar și pentru îmbrăcămintea stil ospătar pe care tu o considerai așa de cool la petrecerile la care toate fetițele erau în roz, eu purtând veste negre de piele sau stofă, dar și pentru pantofii de băieței. Ce-i drept… cu ăia mă descurcam mai bine pe atunci. Mă întreb dacă mai știi că la primii pantofiori cu toc apăsam așa de tare când pășeam ca să se audă zgomotul tocului încât am nenorocit pantofii ăia într-o lună! Cred că acum ți-aș mulțumi chiar și pentru hainele pe care le foloseai pe post de lavetă de praf considerând la acel moment că s-au demodat! Mulțumesc pentru fiecare prosop lung prins de coadă pentru a-mi da impresia că-s Rapunzel și pentru fiecare cană de lapte făcută dimineața. Mulțumesc pentru fiecare alint sau dojeneală și pentru fiecare moment în care indiferent de vârstă mi-ai amintit că îți miros a crud. Mulțumesc pentru fiecare ,,peste”, așa cum spuneam mică fiind atunci când voiam să-mi pui pantalonașii peste bluze și pentru fiecare serie de pieptănat în poala ta de dinaintea somnului. Îți mulțumesc, mamă, pentru fiecare serbare la care te-am văzut plângând și pentru fiecare poezie sau cântec pe care l-am învățat datorită ție! Pentru husele băncilor de la școală și pentru floricelele decupate. Mulțumesc pentru tot ceea ce n-ai avut vreodată habar că înseamnă atât de mult, dar nu în mintea copilului de atunci, ci în mintea adultului de azi. Mamă, îți mulțumesc pentru că tu, dintre toți, ai fost mereu acolo pentru mine și ai crezut în visurile mele atunci când nici măcar eu nu-mi mai acordam atenție! Îți mulțumesc că m-ai învățat ce înseamnă lumea și că dintre toți cea mai importantă sunt eu și fericirea mea, pe ei oricum nu-i astâmpără nici soarta. Îți mulțumesc, mamă, pentru fiecare plimbare cu rolele și pentru fiecare seară în care, venită de la joacă, mă așteptai cu plapuma rece pe pervazul ferestrei gata fiind să ,,mă bagi la nani”. Îți mulțumesc pentru tot, dar mai ales pentru faptul că nu mi-ai fost niciodată doar mamă, ci prietena față de care n-am știut ce e rușinea, neîncrederea sau frica. Ție ți-am dat întotdeauna tot pentru că tot ce sunt eu acum… ai făcut tu, mamă, iar pentru ce nu am făcut încă sau am făcut așa cum n-ar fi trebuit, te rog încă o dată, să mă ierți!
Te iubesc!
😘😘🥰❣️❣️