Lumea mea ești tu, te-am scris pe foi adesea
Și te-am lăsat să-mi umpli clipele, tinerețea.
Nu m-am privit vreodată să văd de-s fericită
Eram prea ocupată să cred că sunt iubită.
Când ai ales să pleci, credeam că-i o minciună
Mă păcăleam pe mine crezând că-i doar o glumă.
Am înțeles tardiv, iubirea-i trecătoare
Și-am dispărut subit, acum îți ceri iertare.
Am înțeles ce-ai vrut, să fii tu cel de pleacă,
Dar cred că-n fiecare-i o stea predestinată.
Eu am știut să-ți dau lumina mea cea pură
Când tu nu-nțelegeai, dragostea nu se jură.
Ea e un roi de griji, de temeri și de trude
Te macină încet și gândul ți se frânge.
Iubirea-i luptă grea, victorie frumoasă,
Dar tu n-ai cunoscut-o, înfrângerea ți-e aleasă.