Să-mi prinzi în păr mărgăritar
Să mă culegi ca pe un dar
Să-mi tai din suflet tot ce-i dor
Să mă iubești amețitor.
Îmi deslușești orice mister
Îmi faci secretul al tău drum
Transformi în scrum tot ce-i mizer
Si-mi faci din piele un parfum.
Citești în stele gândul meu
Mă protejezi, însă în taină
Mă aștepți sfânt, tu al meu zeu
Și mă îmbraci ca pe o haină.
De-aș mai avea vreo zece vieți
De-aș mai trăi măcar o dată
Nu aș putea să-ți spun în veci
Cât îmi faci inima curată.
Te-aș povesti pământ și cer
Te-aș aduna la pieptul meu
Te-aș asuma păcat sincer
Te-aș ține-n suflet curcubeu.
Și de-aș putea să mulțumesc
Aș mângâia întreg veșmântul
Pe care-l poartă omul meu
Nu doar cu trupul sau cuvântul.
Te-aș ține-n taină apogeu
Și te-aș iubi-n eternitate
Să mă gasești ca Dumnezeu
Tu să-mi fii Rai și-a mea cetate.
Aș recunoaște dracilor
Că-n viața mea m-au doborât
De mii de ori și-am suferit
Dar n-am zis lor cât m-a durut.
Aș râde-n față Iadului
Și aș trânti a sale uși
Aș dovedi demonilor
Că de iubești, sunt morți deduși.
Te venerez, iubitul meu
Și te ridic pe-un piedestal
De vei pieri, tu, Prometeu
Voi fi uitarea de cristal.