Nu-i cu nu pot când e iubire
Nu te sufoci când ai găsit
Ce căuta ea disperată
Din firea ei, tu… rătăcit.
Nu-i despre frici sau despre demoni
Ce îi închizi într-un palat
Și te prefaci că lași în urmă
Păcate adânci greu de cărat.
Nu-i despre vorbe seci și dure
Nu-i cu răbdare și poteci
E ce dai vieții idealuri
E despre poduri ce le treci.
Nu-i despre vechi așezăminte
Sau despre cum tu crezi că poți
Să lași în urmă inimi frânte
Să le zâmbești și să te-ntorci.
Nu-i despre a pune-n aștepare
Ori despre a cere un răgaz
E despre a trece-n disperare
În iad un suflet din extaz.
Nu-i despre a zice cum e viața
Nu-i chip a-ncepe să repeți
Enunțuri lungi și neînsemnate
Ce lasă-n urmă fiori reci.
Nu este-n veci despre a trăi
Când ai ajuns cu brațe goale
Când conștient ai alungat
Tot ce ți-a dat El dumitale.
Nu-i despre timp sau despre bani
E despre glasul vocii tale
E despre tot ce-ai vrut în ani
Nu-i despre basme sau balade.
Nu-i despre tine când iubești
Nu-i cu oglinzi sau mari proiecții
E despre grijă să creezi
Față de voi lungi introspecții.
Nu-i despre ambiții și orgolii
Nu-i despre a putea să pleci
E despre cum ar fi de-odată
S-o lași în urmă, s-o petreci.
Nu-i despre a ta ipocrizie
Nu-i de pretins ce nu-ți dorești
E doar despre a recunoaște
Că nu ți-a fost să o-nțelegi.
Nu-i despre a cere explicații
Nu-i despre a-nvinovăți
E doar despre a te naște
Eternul om mort printre vii.
Nu-i despre a minți lumina
Despre a te face că ești sfânt
E despre a cinsti tu lumea
Și despre al inimii avânt.
Nu-i despre a crede infinit
Că de iubești primești întruna
Nu-i despre a ști nemărginit
Că deții tot plătind arvuna.
Nu-i despre răni și stat pe brânci
Ar trebui să n-o mai doară
Să nu-i mai faci promisiuni
De ești doar cântec de vioară.
Nu-i despre a sta pe catafalc
Și-a fi privit de-a ta iubire
E despre ce ai consimțit
Să treci din drag în nesimțire.
Nu-i despre a ține jurăminte
E despre a face tot ce spui
E despre a ști să iei aminte
Că de-ai mințit, inimi incui.