Loveai cu vorba, nu cu pumnul
Și reușeai lin să strivești
Tot ce-am clădit și adunat
Să faci din fapte iar povești.
Strângeai din dinți, duceai ocară
Și așteptai să te dezleg
Când demonii purtați de tine
Erau trecutul vieții-ntregi.
Și te rugam cu a mea ființă
Să lămurești, să recunoști
Că neîncetând suntem în lipsă
Și ne-am rămas doar alți doi foști.